Marele chef
Mi-am petrecut mileniul prin bodegi
Ce veacuri fericite-am cheltuit
Alături de prietenii-mi pribegi,
Doi fluturi și-un meteorit
Paranghelii de sta să cadă cerul,
Ulcele sparte-n capul nemuririi,
Meteoritul îmbăta eterul
Și tot ce atingea cu pielea firii
Zdrobeam în teascuri stele arămii
Și ne spălam cu mustul lor pe cap,
Ne tot priveau doi îngeri barbugii
Când învârteam vreo dudă în proțap
Iar fluturii zburau aleatoriu
Pesemne-i apăsa capul de mort,
Câteodată beam compensatoriu
Apă de mare dintr-un țărm de port
Ne-mpodobeau urechile cu note
Cântate-amar în nepăsări pustii
Trei cimpanzei gătiți în redingote
Aduși de fluxul de melancolii
Le îndesam bancnote în arcușuri
Sau le turnam în contrabas fetească
Și ce mai fredonam afon sub dușuri
O muzică aproape nefirească
Am achitat eu ortul la final,
Înaripații au făcut pe mortul,
Meteoritul a căzut cu-n mal
Și-a provocat în galaxie-avortul...
poezie de Mihail Soare din Înger de prisos (2007)
Adăugat de Mihail Soare
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre meteoriți
- poezii despre fluturi
- poezii despre îngeri
- poezii despre urechi
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre sfârșit
- poezii despre muzică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.