Plouă...
Afară plouă, e pustiu
Și cruci pe stradă nu-s,
Că s-au strâns în valea seacă
La un cârciumar răpus.
Apa curge neîncetat,
A inundat și strada...
Puțul din grădină a secat,
A putrezit livada.
Vântul bate dinspre nord
Și suflete plutesc deasupra,
Că nimeni nu se încumetă
Să-și părăsească curtea.
Eu plâng și tremur
De pustiu.
Și aud un cântec negru,
Ce-l aduce-un vânt, funebru.
poezie de Georgian Toia
Adăugat de Georgian Toia
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.