Zeii (Olimpienii)

Zeii din Antichitate
Împărţeau pace, dreptate,
Bunăstare, bogăţie,
Bunătate, omenie.

Frumuseţe şi iubire,
Sănătate, fericire.
Curaj şi inteligenţă,
Isteţime şi prudenţă.

Libertate, prietenie,
Pricepere, veselie,
Cântece şi bucurie,
Cunoaştere, poezie...

Dar şi ură şi războaie,
Nedreptate şi gunoaie.
Răutate şi prostie,
Invidie, duşmănie...

În Olimp sălăşluiau,
Mai marii lumii erau,
Făceau tot ce îşi doreau,
Foarte bine o duceau.

Zeus era încoronat
Peste lume împărat,
Întreg cerul guverna,
Misterele-i cunoştea.

Era zeul cel mai mare,
Rege fără asemănare.
O egidă drept scut avea,
De orice rele-l ferea.

Hera era a sa soţie,
Iubitoare, grijulie,
Dar şi foarte agresivă,
Geloasă şi posesivă.

Poseidon domnea peste mări,
Tridentul ca sceptru-l avea,
Nu avea nici munţi, nici ţări,
Însă Atlantida-i aparţinea.

Hades domnea în subsol,
Al Infernului domnitor,
Era nemilos şi puternic,
Pe Cerber l-avea drept paznic.

În a sa împărăţie
Persefona-i era soţie,
Partenera sa, domniţă,
A Infernului zeiţă.

Tot acolo barcagiu
Era luntraşul Charon,
Un bătrân pustnic geniu,
Ce lua drept plată un obol...

Celor ce îi conducea
În Lumea Umbrelor,
Ducându-i cu barca sa
Pe acest tărâm neprimitor.

Zeul Soarelui – Apollo,
Strălucitor, măreţ, frumos,
Avea şi el un rost acolo,
Să fie lumii de folos.

Artemis, zeiţa Lunii,
Era frumuseţea nopţii,
O prezenţă-ncântătoare,
Pe cer mereu strălucitoare.

Hermes – hoţ şi negustor,
Mândru şi înşelător,
Cu sandale-naripate,
Mesager la divinitate.

Afrodita – frumoasă şi iubitoare,
O zeiţă provocatoare
De multe patimi şi suspine,
Putea "răpune" pe oricine.

Demetra Pământul iubea,
A cărui zeiţă era,
De invadatori îl apăra
Şi pentru oameni îl păstra.

Ares roşu, sângeros,
Un războinic curajos,
Mereu, mereu pus pe harţă,
Viclean şi plin de cutezanţă.

Fiind al războiului zeu,
Era aprig, mânios,
Mai puternic ca un leu
Şi foarte, foarte nemilos.

El ca parteneri avea
Discordia, Teroarea, Spaima,
La fărădelegi l-ajuta,
Răspândind în jur doar Teama.

Atena cea înţeleaptă
Pornea la vânătoare dreaptă,
Capitala Greciei câştigase,
De la Poseidon o luase.

Heracles – erou grec legendar,
Neînfricat semizeu,
Învingea fără habar
Orice monstru paraleu.

Hidre, Giganţi, Hecatonhiri,
Ciclopi, Gorgone cu priviri
Pietrificatoare, reci,
Învinse de erou pe veci...

Hefaistos – meşter mare
Din lumea acestor zei,
Făurea pentru oricare
Arme, scuturi; ce-şi doreau ei...

Andromeda şi Perseu,
Acesta tot un semizeu,
Pe Pegas a-ncălecat,
Capul Medusei l-a tăiat.

Aceasta era o Gorgonă,
Ce de Perseu a fost învinsă,
Fără ca el să fie accidentat,
Fiind de marii zei protejat.

Pentru Adonis s-au certat
Persefona şi Afrodita,
Cu greu ele s-au împăcat,
Căci nu-şi puteau reţine ispita.

Iară Elena i-a-nvrăjbit
Pe greci contra troienilor,
La luptă aceştia au pornit,
Să facă cinste zeilor.

Frumosul Paris luptând contra lui
Agamemnon, conducătorul grecilor,
Ce-l avea pe Ahile-n armata lui,
Şi se credea de la-nceput învingător.

La troieni şi Hector lupta,
Ce frate cu Paris era,
Ambii fii ai lui Priam,
Ultimul rege troian.

Tot în tabăra troienilor
Lupta alt erou – Enea,
Cruţat din mila zeilor,
Pentru că duşman nu le era.

Cetatea Troia a căzut
Din cauza unui cal troian,
Ca pradă de război apărut,
De greci trimis în mod viclean.

Ganimede – frumos băiat,
Paharnic tânăr al zeilor,
Servea acestora nectar
Şi ambrozie, ca hrana lor.

Pandora o cutie avea
Plină de foarte multe rele,
Din curiozitate de-o deschidea,
Doar Speranţa rămânea din ele.

Discordia avea de aur un măr
Promis ca dar câştigător,
Dintre cele trei zeiţe uneia:
Hera, Afrodita, Atena.

Nouă Muze inspirau
Toţi poeţii din vechime,
La frumos îi îndemnau
Să viseze, să se-nchine.

Mereu cu zâmbetul pe buze
Şi priviri languroase,
Ele erau nouă Muze,
Ale artelor frumoase.

Cam aceştia erau zeii
Principali, Olimpienii,
În Antichitate, la greci,
Zei nemuritori şi reci...

poezie de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!