Neliniște
Nu vin în seara-asta să-ți birui trupul, fiară
În care-o gintă-și mână păcatul, nici să-asmut
În pletele-ți impure o patimă amară,
Plictisul incurabil ce-l vărs într-un sărut.
Cer patului tău somnul adânc și fără umbre
Plutind sub remușcarea cu pluș deconcertant,
Și-n care guști ecoul minciunii tale sumbre,
Tu care știi ca morții mai mult despre neant.
Căci Viciul, care-mi roade noblețea din vechime,
Mi-a pus ca ție semnul sterilității sale,
Ci-n timp ce sânu-ți rece ascunde protector
O inimă neatinsă de colții vreunei crime,
Eu fug sleit și palid, gonit de giulgiuri pale,
Și nu pot să dorm singur de spaimă că-am să mor.
sonet de Stephane Mallarme din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre somn
- poezii despre moarte
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre spaimă
- poezii despre protejare
- poezii despre minciună
- poezii despre inimă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.