Tu ești destinul meu
Tu ești destinul meu
cadența morții zăbovind în uman
universul
petcetluind și conjugând distanțe
tiparul meu de om nu crede în destinul cuvintelor
tu ești îngerul care încă știe să asculte
sunt atâtea rime și metafore trăite cu tine
mi-a fost îndeajuns
n-am mai deshis vreo carte
scriu cu degetul pe goliciunea ta încovoiată
uniți și goi printre candele
așteptăm liniștea ca un plăpând deșert
să ne înghită precum râul de sânge
a înghițit toate crucile
acestei lumi
poezie de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Necunoscut
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre viață
- poezii despre sânge
- poezii despre râuri
- poezii despre poezie
- poezii despre moarte
- poezii despre metafore
- poezii despre deșert
- poezii despre degete
1 S. [din public] a spus pe 14 mai 2010: |
Poeziile acestui autor sunt superbe, încărcate de sensuri profunde și bogate. Bravo! |