N-am!
N-am lacrimă
ca să acopăr pământul
care se cutremură
nimic la picioarele mele.
N-am cuvânt
Pentru durerea ce-ți sfâșie trupul.
N-am prezent,
Nu văd viitor
Și nu cunosc nici un trecut.
Ce-s eu, cea care străbat mii de vise
ca să ajung la tine
pentru că ești legat de pământ?
Nu-i din eternitate,
Sufletu-mi ce liber
Întâlnește nemurirea
și-i cere îndurare pentru tine,
care te vezi doar Om.
poezie de Mihaela Amăriuței (1 mai 2010)
Adăugat de Mihaela Amăriuței
Votează! | Copiază!
1 ramona ta [din public] a spus pe 4 mai 2010: |
Superba ca tot ce scri u de fapt.Tine-o tot asa!!!! |