O țară am
O țară am, un neam am și o limbă,
Și-un dor de Alba ca de-un semn ceresc,
Chiar dacă potentații mă mai plimbă
Pe-un pod de vămi: român-moldovenesc.
La Chișinău când cântă ciocârlia,
La București ecou-i ne alină-n zbor.
La Chișinău mi-i dor de România,
La București de Basarabia mi-i dor.
Același neam, același plai și-același grai
La București, la Herța, Cernăuți,
Chiar de-i străin în țara sa Mihai,
Ostracizat de-un neam de găgăuți.
La Cernăuți când cântă ciocârlia,
La București ecou-i ne alină-n zbor.
La Cernăuți mi-i dor de România,
La București de Bucovina-mi este dor.
Același dor, același verde,- același nai e
La Ismail, Cetate și Hotin.
Chiar dac-o Iudă-n carne vie taie
La rădăcina propriului destin.
La Ismail când cântă ciocârlia,
La București ecou-i ne alină-n zbor.
La Ismail mi-i dor de România,
La București de Ismail îmi este dor.
poezie de Nicolae Mătcaș
Adăugat de Mihai Cucereavii
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.