Greșeala ta
O cafea rece pe masă,
O imagine pe jos,
E dezordine în casă,
Visul meu întors pe dos.
Un caiet cu poezie,
Scris în grabă pentru ea,
Mă gândeam că... cine știe,
Poate va mai fi a mea.
Un prosop prins în perete,
Ce ne știa pe amândoi,
El nu cunoaște alte fete,
Căci s-a legat pe veci de noi.
O lacrimă dezamagită,
Și-o viață scrisă pe pământ,
Se pierd, se duc... fii fericită!
În praf se schimă, fug prin vânt.
Un vis se pierde la intrare,
Și-un gând te șterge dintre noi,
Greșeala ta e mult prea mare,
Rămâne unu-n loc de doi.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.