Ruga unui păgân
Ah! flăcările nu-ți opri;
În inimă să-mi lași căldură,
O, voluptate! o, tortură!
Diva! supplicem exaudi!
Zeiță-n aer răspândită,
Văpaia-ți din pământ mă cheamă!
Înalță-mi vlaga umilită,
Ce-ți dă un cântec de aramă.
Fii, voluptate, doamnă-n noi!
Și masca de sirenă pune,
De carne sau de catifea;
Ori varsă-mi adormire grea
În vinuri mistice, străbune.
O, voluptate, zvelt strigoi!
sonet de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de Ion Pillat
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.