Cerbii negri
Apele șușotesc la urechea cerului.
Cerbilor, voi ați sărit spațiul milenar,
Tenebrele stâncii la mângâierile văzduhului.
Vânătorul ce v-a doborât, geniul ce v-a văzut,
Ca eu să le iubesc pasiunea, de pe largul meu țărm!
Și dacă aș fi avut ochii lor, deodată la ce aș spera?
poezie clasică de Rene Char, traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânătoare
- poezii despre urechi
- poezii despre stânci
- poezii despre ochi
- poezii despre negru
- poezii despre iubire
- poezii despre genialitate
- poezii despre apă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.