Postumă
Lumea se teme. Lumea tremură
Doar un soare sleit
Atinge strugurii de septembrie.
Lumea se teme. Lumea așteaptă.
Ce să-i spui ca s-o liniștești?
Umbra se strânge încet.
Și ce-are a face că noi cântăm!
Alte glasuri, năclăite, o-mbată;
Nu e de-ajuns pentru a îneca timpul.
Ea freamătă, c-o spumă pe buze.
Umbra vine să-i chircească tâmplele.
Lumea se teme. Lumea așteaptă.
poezie clasică de Jules Romains din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ion Caraion
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre struguri, poezii despre muzică sau poezii despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.