Jalbă futilă
Prințesă! Gelozia-mi pe Hebe se abate
Cum stă pe ceașca care tu buzele îți moi.
Mă-aprind, dar din păcate n-am rang decât de-abate;
Pe Sèvres însă-aceștia nu-s zugrăviți nici goi.
Cum nu cânt nici cățelul bărbos, tot din păcate,
Nici rujul, nici pastila, nici tandrul joc de doi,
Și cum mai știu că dulcea-ți privire ți-o despoi,
O, blondă, pieptănată de o divinitate.
Numește-mă - Prințesă, al cărei râs plăpând
Pe mieii-n turme, gingaș, domesticiți, păscând
Și behăind spre-nalte deliruri pastorale,
Ca să mă zugrăvească Amorul, pana-i lungă,
C-un fluier într-o mână și dormitând la strungă -
Numește-mă păstorul surâsurilor tale.
poezie clasică de Stephane Mallarme din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Nina Cassian
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.