Când între noi distanța...
Nu cred că-n zi sau noapte mai caldă viața-mi este
ca-n orele în care cu tine sunt mai bun,
și am greșit, sunt omul ce-n mine zace peste
iubiri, când toate-acestea spre tine se impun.
Mai pedepsește-mi gura ce tace-adânc și minte,
sau scoate-mi ochii-aceia ce văd și împrejur,
dar fii tu mâna care mă scutură din minte
și mă învață-n taină să o-ndrăgesc când jur.
Să rupi din piele, mușcă, și taie-n carne vie,
jăratec dă-mi la masă- îl voi mânca privind
cum râzi, căci râsu-acela îmi face ziua mie
mai zi ca alte zile, cu jindul cel mai jind.
E aerul otravă, și libertatea moare,
când între noi distanța arată a-nchisoare.
sonet de Ionuț Popa (2010)
Adăugat de Ionuț Popa
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de
Ionuț Popa este disponibilă pentru
comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la
-180.00- 143.99 lei.
Dawn [din public] a spus pe 17 martie 2010: |
O exemplificare inteligentă a îndrăgostitului care, prea ancorat în realitate, își dorește o schimbare de perspectivă emoțională. Mi-a plăcut senzația de abandon total, de idealizare a iubitei care primește atribuțiile unei deități - înțelepciune, bunătate, control. Din cât te-am citit, poeziile de dragoste mi se par cele mai sincere, și mă bucur să găsesc o asemenea sinceritate în "jurul meu". Felicitări pentru că simți. |
Dulcineea [din public] a spus pe 17 martie 2010: |
Într-adevăr, foarte frumoasă poezie.
Și eu îl felicit pe tânărul poet îndrăgostit... |
Miss M [din public] a spus pe 19 februarie 2012: |
Cum este cea care inspira superbele tale versuri? |