Mugurii răsăritului
Pentru ziua gândurilor mele
am păstrat și soarele și luna
lângă un buchet de albăstrele
pe care eu le privesc într-una.
Norii nu pot muri într-o noapte
când minciunile cresc în ecouri,
printre uragane resemnate
lângă legende puse-n tablouri.
Stelele nu împrăștie umbră,
dar dacă noi respectăm prezentul
vom aduce secunda celebră
să pună pe-o statuie momentul.
Toți suntem niște simpli trecători,
pe cărări fără umbre de statui,
cu scenele pline de mulți actori,
unde doar o floare ai vrea să pui.
Numai petalele ne sunt comori,
care deschid poarta prezentului.
Dorim sădirea unei simple flori
lângă mugurii răsăritului.
poezie de Constantin Rusu (februarie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre sculptură
- poezii despre prezent
- poezii despre flori
- poezii despre uragane
- poezii despre stele
- poezii despre secunde
- poezii despre nori
- poezii despre noapte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.