Nu las mugurii să moară

Nu vreau parfumuri mângâietoare
peste doritele metamorfoze,
aştept doar limpezimile albastre
s-alunge umbra cu-n buchet de roze.

Fereastra deschisă nu mă sperie,
nenorocirile vin numai prin uşă,
iar inima uitată nu mai renaşte
şi cu linişte mai mângâi o păpuşă.

Grădinile-s pentru copaci uscaţi,
ce confundă stelele cu licuriciul,
nu le pasă de mugurii în floare,
vor numai să le iasă artificiul.

Au răsăritul pierdut în datorii,
durerile lumii îi fac să zâmbească,
din serile de regrete mai aduc o zi
şi gândurile nu vor să le privească.
.....................................................
Din câte mi-au lăsat cândva părinţii
memoria nu vrea să le amâne,
dar las toate vorbele-n uitare
şi numai,, deşteaptă-te" rămâne.

poezie de Constantin Rusu (noiembrie 2009)
Adăugat de Constantin Rusu
Votează! | Copiază!