Foc pentru vioară și orchestră
În loc de creier jar parc-aș avea
cuvintele se-aprind pe limbă
cenușa devorând stea după stea
în gândul meu tăcerea-și plimbă
Cuvintele se-aprind pe limbă
miroase gura a foc și pară
un rug atâta am în partea stângă
și altu-i trupul tău vioară
Miroase gura-a foc și pară
cenușa devorând stea după stea
în pieptul meu arde a doua oară
în loc de creier jar parc-aș avea
Cuvintele se-aprind pe limbă
și cântecul în foc mi-l schimbă
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (20 ianuarie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vioară
- poezii despre schimbare
- poezii despre plimbare
- poezii despre muzică
- poezii despre gânduri
- poezii despre gură
- poezii despre foc
- poezii despre cuvinte
- poezii despre creier
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.