Care răutate...
Câinii mâinii
care-i crește,
ocrotește
latră-n vatră
și la șatră
mușcă-n cușcă;
pe la poartă-i
poartă-n toartă
de cățel
având ca țel
ca să-i ducă,
ce năucă
spre nălucă
colo sus,
altfel spus
ideal, în vârf de deal;
Câinii mâinii
care-i plimbă
scot o limbă
să-l atingă
și să-l lingă
pe lingău
un lucru rău...
Câinii mâinii
care pare
că îi plimbă
-s mai ceva
ce va să fie
omenie
decât chiar stăpânul
spânul...
poezie de Gheorghe Gurău (5 februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre câini
- poezii despre răutate
- poezii despre protecție
- poezii despre plimbare
- poezii despre ocrotire
- poezii despre mâini
- poezii despre idealuri
- poezii despre creștere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.