Pâinea și dulăii
sluga nu știe de stăpân
decât atunci când îi este foame;
el ajunsese să stăpânească toată ceatea,
cine îi era împotrivă
își sfârșea zilele în închisoare -
când nu a mai avut
unde să-și încercereze supușii,
a dărâmat zidurile,
dar nu ca să le dea drumul,
ci să facă pușcăriile mai mari;
apoi și-a schimbat planul,
a înconjurat cu ziduri toată cetatea,
nu ca să se apere de neprieteni,
ci ca să-i țină închiși acolo pe supuși:
ziduri groase, pâine puțină
și cât mai mulți dulăi
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre pâine, poezii despre zile, poezii despre timp, poezii despre schimbare sau poezii despre apărare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.