Ceas
Tîrziu, pe la ceasul amărăciunii, cînd am
văzut că-n zadar
cuvintele toate mi le-am rostit,
că pînă la tine înțelesul lor n-a mai ajuns,
în noapte-am ieșit.
Crezusem, vai, cu tărie
că niciodată sfîrșit nu va fi.
Ți-am spus uneori: ia sfatul vestalelor
dacă flacăra vrei s-o-ntreții.
Ți-am zis alte dăți: vezi tu jeraticul,
truda în vatră?
Din fumul albastru ce iese
Mereu cerul se țese.
Bănuiesc că ai stat încă mult timp la
masă, în jale
cu capul în mîini,
cu privirea pierdută-n ocoalele tale de vis.
Bănuiesc că nici astăzi nu-ți este ușor
în cetatea cu punțile trase.
Pentru ca vinul lăsat, printre cele rămase,
nimeni să-l bea,
toarnă cenușă-n ulcior.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.