Această marmură unde doarme o mângâiere
Această marmură unde doarme o mângâiere.
Această fereastră care cheamă la ea muntele,
plaja și luna sfioasă.
Cormoranul acesta care se uită la stâncă.
Fructul de colo pe care un umăr îl încălzește.
Dincolo, ca un suflu venit
din vreo stea clandestină.
Veniți să vă pierdeți
în suspinele priveliștii.
Lucrurile vor înțelege.
poezie clasică de Alain Bosquet
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.