- virtute
- Virtutea e tăria, biciul,
Când vrei ispita s-o alungi.
E scut, e pavăză. E viciul
La care nu poți să ajungi.
Virtutea
definiție epigramatică de Cornelius Enescu din Dicționar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.