A fi
Fruntea ca un drapel pierdut,
Te târâsc când sunt singur,
Pe străzi reci,
Odăi negre,
Strigând în chinuri.
Nu vreau să le dau drumul
Mâinilor tale clare și complicate
Născute-n oglinda închisă a mâinilor mele
Tot restul e desăvârșit,
Tot restul e și mai de prisos
Decât viata.
Sapă pământul sub umbra ta.
O pânză de apă lângă sâni,
În care să te-neci
Ca o piatră.
poezie clasică de Paul Eluard
Adăugat de angel.demon
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sâni, poezii despre perfecțiune, poezii despre negru, poezii despre mâini, poezii despre drapel, poezii despre apă sau poezii despre Pământ
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.