Moș Crăciun
Moș cu barbă de zăpadă,
Fără daruri, moș sărman,
Tinerețea ta grămadă
N-o s-o vadă
Nici ăst an.
Torc păianjenii sub grindă,
Țara-i fără de băieți, -
Nu-ți mai vin cu ceata-n tindă
O colindă
Să-i înveți.
De cu seara-naripații
Îngeri nu mai cântă prin
Singuraticele spații
Și-așteptații
Nu mai vin.
Plânge biata gospodină,
Brațele în gol se-ntind,
Nu e ceara de-o lumină,
Nici făina
De-un colind.
Tu, cel vesel de-altădată
Strângi pustiul ăstui an
La colinda-ndatinată
Fără ceată,
Moș sărman.
Gârbov pribegești prin sate,
Te strecori pe la oraș,
Gemi pe ziduri de cetate
Dărâmate
De vrăjmaș.
Cu tropare și podobii
Faci popas într-un cătun,
Sgribulit la gura sobii
Plângi ca robii,
Moș Crăciun.
Plângi încet! Stă la ulucă
Paznicul sub coif de fier
Și e-n stare, Moș-Nălucă
Să te ducă
Prizonier!
poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sclavie
- poezii despre plâns
- poezii despre Crăciun
- poezii despre învățătură
- poezii despre îngeri
- poezii despre zăpadă
- poezii despre tinerețe
- poezii despre singurătate
- poezii despre sat
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.