Insomnie

Nesomnul stă cu tine-n pat
Iar gându-ţi e interogat;
Dacă-ţi găseşte-un fir de vină
Când moartea ţi-a răpit, haină,
Un suferind încredinţat.

Şi mii de griji te-apasă-n spate
Ai drept de viaţă şi de moarte,
Să iscodeşti rapid măsura
Ca-n viaţă să păstrezi făptura
Prin tot ce-ai învăţat din carte.

Sleit de multele-ntrebări,
De judecăţi şi de păreri,
Răspunde sufletul curat
Că ai rămas neîntinat,
La morţii tăi de până ieri.

Cum pot trăi, un trai stupid
Acei netrebnici, ce ucid
Cu mâna strânsă pe cuţit,
Sau pe trăgaciul oţelit?
Au ceva-n cap sau este vid!!
Sau acei regi şi împăraţi
Ori preşedinţi de mulţi votaţi,
Când dau acel ordin nebun.
Din tineri fac carne de tun...
Dar morţii-i lasă, ne-ntrebaţi?!

poezie de Ştefan Marinescu din Rezonanţe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!