Arzi, stea
Arde cu lumină pală
steaua mea de pricopseală;
spumegă-n bolți
lungii ei colți,
crește fără măsură.
lacrimă cu burta la gură.
N-are, a ei, vreo scânteie,
slujba-i cu mine se-ncheie.
Fiece stea, gândi-vom,
e vegheată de-un suflet de om.
Arzi
cu gazul de lampă al păguboșilor barzi,
arzi, stea,
cât te vrea
dezvelite,
cu mașinăriile
inima mea!
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.