Iertare din nou vreau să-ți cer
Iertare din nou vreau să-ți cer
Într-un stil cu mult mai subțire,
Cu ochii și mîna spre cer
Și cu intonări de psaltire.
O, tu, frumoaso, de care-mi atîrnă
Viața-și care-mi alungi
Din cale pe palida cîrnă,
Numai c-o rază din genele-ți lungi,
Iartă-mă că plouă și-i ceață,
Că oamenii-s răi, că pînea nu-i bună,
Că nu se găsește nimica în piață,
Că, noaptea, nu-i lună.
Iartă-mă, scumpo, că te ador și
Acum și pururi, cu suflet curat,
Iartă-mă că apraope în fiece zi
Quod tentabam dicere versus erat.
Aș vrea să-ți placă orice cuvînt
Ce ți-l rostesc și e de prisos ca
Să-ți declar că vreau să-ți și cînt
Aria celebră din Tosca.
Iartă-mă de toate. Zîmbește și spune
Ca să se facă brusc primăvară.
Și ca să vezi o minune:
Cum mă sui pe-un curcubeu ca pe-o scară.
poezie clasică de Mihail Sadoveanu din Daim (1944)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
1 ale alexandra [din public] a spus pe 5 martie 2014: |
superba |
2 Rebecca [din public] a spus pe 12 februarie 2015: |
Foarte frumos, multumesc! Imi trebuia poezia |