Cocorul (poetului Petruş Andrei)

Dragă domnule colega
Am primit, jos pălăria
Cronica pe când chindia
Tăia valea spre Telega

Un cocor dinspre Puieşti
A făcut escală-n Vlaşca
bucuriilor. Şi başca
Un parfum din vechi caleşti,

Mi-a pătruns adânc în cuget
Dorul după alte lumi
Neputinţele când nu-mi
Regăsesc tihna din suflet

Şi-am stat astfel de voroavă
Cântec de vioară dulce
Până-au mers ca să se culce
Stele şi matrozi pe navă

Meditez de-atunci întruna
Câte mintea nu cuprinde
Sufletului doar merinde
Noaptea când răsare luna

Poate ne-am mai întâlnit
Printre alte lumi în zbor
Toate dorurile dor
Adevărul e un mit!

Dragul meu coleg, surprins
Observaţia sagace
Numai omul care tace
O remarcă într-adins

Şi pe puntea asta nouă
Cu blazonul la catarg,
Cap compas un punct în larg
Să tăiem oceanu-n două!

Drept aceea îmi şi mut
Orizontul şi speranţa
Cum spunea şi doamna Banţa:
Zbor, înseamnă azimut!

Şi mă leg încă dator
Cuminţel ca un şcoler
Ori prin trudă, ori prin fler,
Treptele să le măsor

Vine vremea să închei
Un buton care-mi lipseşte
Dacă ştiu că la Puieşti e
Un Andrei cu multe chei

poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!