Nocturnă cu poezie
Mă scol devreme. Sau prea târziu
De fapt e noapte. Îmi fac un duș
De parc-aștept ca să mă cheme
Un înger grav, acuș-acuș
Se sparge becul. N-am la schimb
Să nu-i trezesc pe-ai mei că dorm
Din agerimea minții, nimb
Îmi fac scriind bățos, diform
Învingeți întunericul și voi
Luptându-vă pentru lumină
Că ăsta-i singurul război
În care n-aveți nici o vină
Respiră noaptea prin ferestre
Un vag parfum de tei, aparte
Refuză mintea orice zestre
Ce n-ar încape într-o carte
Ascult de sus un dulce grai
Aleargă pixul. Cum? Nu știu
Și ca un cititor în Braille
privesc. Și nici nu văd ce scriu
Lucrez așa ca un orbete
Da-n orice lucru-i câte-un rost
Și pentru toți în alfabet, e
Un simț ascuns, rămas la post
Îmi bănui literele mari
Ce le aștern cu stângăcie
Noviciatule, atari
capcane-au fost. Și-au să mai fie
Și scriu febril dacă nu dorm
O nerăbdare mă zorește
Poemul așternut diform
Când restul lumii se trezește
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.