Pomul de Crăciun

Nu puteai să fii altceva când priveam
cum se-nchide poarta acasă. Şi câte femei umblând
tăcute pe străzi câţi bărbaţi.
O să gâtui toate lalelele negre o să rup calendarul
de faţă cu tata voi migra pe fereastră până la tine.
Propoziţii de spus bărbatului tânăr seara târziu
când locuitorii scutură tutunul din vorbe. Numai tu
poţi hoinări prin hârtii -acolo sunt abatoare spitale
acolo e un heleşteu de cuvinte acolo poate să fie
şi bine. E noapte. Întunericul se ascunde
lihnit într-o pâine-tu mai întârzii. Hălci mari de carne
se ridică spre cer.

poezie de Aurel Dumitraşcu din Furtunile memoriei (1984)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!