Servus, Diogene!
Liniștea pe grind
Ca un lucru vechi
'mi-ntră-n urechi
Numai țiuind
Stelele pe cer
Una câte una
Se sting ca și luna
Și pe urmă pier
Patru și un sfert
Cântă iar cocoșii
Tare. Ticăloșii,
Ce să fac? Îi iert.
Cu sau fără vină
Un nesomn mă bate
Pân-la și juma'te,
C-apoi e lumină
Eh, dar între timp
Liniștea se lasă
Ca o pânză deasă
Pe orice olimp
Și n-auzi lătrând
Nicăieri vreun câine
Că e deja mâine,
Și mă scol flămând
S-a dus noaptea. Ceața
Zboară de pe gene:
- Servus, Diogene!
- Bună dimineața!
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre zbor
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viitor
- poezii despre urechi
- poezii despre stele
- poezii despre noapte
- poezii despre nevinovăție
- poezii despre muzică
1 ovidiu raul [din public] a spus pe 3 septembrie 2009: |
frumos, felicitari |