Vise

Sădind într-un câmp un pom
S-o găsi totuşi un om
Cu convingere să creadă
Că va trăi cât să vadă
Cum va creşte o livadă
Şi fructe din pomi să cadă?...
N-ar fi nimic de mirat
Dacă-n cazul arătat,
Fructul este... mălăiaţă,
Iar omul... un nătăfleaţă.

Sau... altfel problema pusă,
Vorba din condei adusă...
Se va mai găsi vreun om
Ca lângă acelaşi pom
Să pună altul la fel,
Pentru că e om şi el
Şi tot aşa... până-n sfârşit
O livadă a ieşit?...
La plantat nimeni n-aleargă,
Dar vor veni mulţi... să culeagă.

În ambele cazuri zic,
Omul n-a făcut nimic,
Dar voindu-se ales,
A dat doar de înţeles
Altora ce să le placă
Şi mai ales ce să facă.
Dacă lucrul n-ai sfârşit,
Nu eşti om desăvârşit...
Exact ca-ntr-o poezie
Născută din... fantezie.

poezie de Gheorghe Ionescu din Viforniţa (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!