Gheorghe Culicovschi [din public] a spus pe 27 septembrie 2009: |
Semnalez faptul că nu vă străduiţi să respectaţi regula egalităţii numerice a
silabelor versurilor cu aceiaşi rimă, fapt ce se întâmplă de mai multe ori. Spre exemplu versurile 1 şi 3, terminate cu ... une, au 9 şi repectiv 8 silabe iar cele cu numerele 2 şi 4, terminate cu... ori, au 7 şi respectiv 10 silabe.
V-aş recomanda să refaceţi (micşorând sau mărind numărul silabelor)în aşa fel încât să egalizaţi numărul de unităţi fonice la versurile cu aceiaşi rimă. Spre exemplu, în versul trei puteţi scrie [Râd când fecioru-mi spune] ceea ce ar conferi infinit mai multă valoare textului şi nu doar prin susmenţionata egalizare ci şi prin implicarea feciorului dumneavoastră în procesul de creaţie, prin evidenţierea faptului că nici un copil nu putea greşi uitând că acelaşi text mai fusese scris de două ori. Cât priveşte rândurile 2 şi 4, rezolvaţi problema eliminând primele 2 cuvinte din versul ultim [Pe asta] (încât rămân exact 7 câte sunt şi în versul 2) [ -Ai mai scris-o... de trei ori. ]
Dacă-mi permiteţi, v-aş ruga să păşiţi în rândul epigramiştilor adevăraţi folosindu-vă cele zece degete de la mâini atunci când scriţi epigrame. Pentru a scrie ne-ar fi suficiente trei degete dar, pentru a scrie bine ne sunt necesare 10. |
Vasile Iuşan [autorul] a spus pe 9 iunie 2010: |
multumesc. |