Plimbarea noastră în amurg
Plimbarea noastră în amurg
N-a mai stârnit vâlvă în foburg
Lăsăm în urmă pete de tristețe
Și plopi care ne dau binețe
Aceeași veche panoramă
Din cartierul de aramă
Cu internatul și cantina,
Cu străzi pe care umblă carantina
Chioșcul bătrân cu ilustrate
Și oameni care cumpără în rate
Bucurii cu lipsă la cântar
Și vodcă proastă la pahar
Cu sărăcia-n haine noi
În care parcă nu mai suntem noi
Cu gratitudini și obediențe
Că alții fac pe noi experiențe;
Cu surogate și pastile
Plătim și biruri, ni se iau din zile,
Și peste noi încet se lasă
O tăcere care ne apasă
poezie de Ion Untaru din Floare de lotus (2006)
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.