Oglinzile
Mă' calule n-am nici un frâu
Să-l țină strâns o blondă frau
Să culce holdele de grâu
Când drumul prin livezi îți dau;
Sunt doar un semn de întrebare
Precum un vis nedumerit:
Cravașa lumii rău mă doare
Ori de câte ori m-a nimerit
Un sânge am și-acela fierbe
Când plouă luna cu argint
Și-n urma ei, culeg proverbe,
În eprubete de absinth
Dați-mi un ajutor de mână
Sau poate numai vânt în gol
Pe mine fluturii mă mână,
Mereu în calea lui Eol
Același eu și, totuși altul
În mine regi se sinucid
Himerele când dau asaltul
Și plouă noaptea cu acid
Lăsați oglinzile în pace
Cărțile, pe rafturile lor
Veșnicia îmi desface
Vertebre, câte una pentru zbor
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.