Șpaga noastră cea de toate zilele
E un dezastru general, nu poți să faci un singur pas,
Că te lovește ca un par acest flagel întins și gras.
De vrei să mergi în primării, c-o foaie, pentru-o aprobare,
Te umilesc de parc-ai fi un cerșetor la drumul mare.
Te poartă pe la zeci de uși pentru-o-amărâtă de ștampilă
Și stai la nu știu câte cozi, că-ți vine să îți plângi de milă.
Dacă-nsfârșit, cu chiu-cu vai, ajungi să intri-ntr-un birou,
Cu greu ți-aruncă o privire, stă-nțepenit ca un tablou.
Cu greu își desclestează gura să-ți adreseze un cuvânt,
Se-asează mai comod în scaun și e atent de ai vreun gând...
Să scotocești prin portofel, să umbli pe la buzunare.
Tu simți durere în tot corpul, de stat la coadă în picioare.
Și te apucă nebunia, că știi precis la ce gândește;
Mai rasfoiește prin dosare și peste ochelari priveste,
Îți zice-așa... cu nepasare: "Să treci mai peste-o săptămână",
Dar dacă-i pui pe masă"PLICUL", devine ființa cea mai bună.
Și ca prin farmec s-a schimbat funcționarul plictisit,
E-atât de zâmbitor, de- amabil, tu știi că " PLICUL" l-a vrăjit.
poezie de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre zâmbet
- poezii despre zile
- poezii despre săptămâni
- poezii despre superlative
- poezii despre schimbare
- poezii despre plâns
- poezii despre picioare
- poezii despre ochelari
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.