Artă poetică
Ploaia și
deodată stelele
s-au revărsat în afara cerului,
peste lume.
Unele s-au așezat
aici în marginea albă a paginii
și așteaptă să se nască poemul
în camera tăcută cu pian,
sau pe strada îngustă a vechiului oraș.
Adun câteva sentimente,
le așez pe hârtie,
modelând cu grijă literele, cuvintele.
Îmi scot din piept inima
și le încălzesc la flacăra ei.
Întinde mâna,
poți să o atingi, să o săruți...
Ai grijă să o așezi la loc.
Din ea ies visele mele
ca niște păsări
care fac autostopul
către inima ta
cu sonete medievale.
poezie de Mariana Dobrin din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana Dobrin
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.