Poem BAROC UNU
Bucați imense dintr-un zid de flori,
Cu mila darimate de zorii unei zile
De care-mi aminteam ca de culori
Aduse-n noaptea cruda de camile
Pe-acele vagi carari sau iluzorii
Drumuri care cadeau pe-un colț de cer
Scrisnind în ritmul tandru al culorii
Care destrama visul în voaluri de mister
Nebun de-ar fi Olimpul, i-ar lepada pe zei?
Nicînd infiorarea acelor jocuri pure
Nu va sminti gindirea grotestilor atei
Care stiau in taina din glorie sa-si fure
Si prefacuți în stane ningeau pe cer cu stele
Povestile porcoase aveau un iz divin
Atunci cind din zapada confectionau inele
Urlau de fericire si disperați beau vin
Si iata ca poemul isi trage peste pintec
Un voal plin de sfiala fecioarelor perene
In care nu patrunde nici izma unui cintec
Cind ele dorm suave și goale intre perne.
poezie de Ioan Lila
Adăugat de Oana Vasile
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.