Pleiadele
când taie dimineața subțiri felii din noapte
și cioburi de lumină ne sângerează pleoapa
fereastra oblonită cu tufele de laur
devine loc în care ne amețește apa
când dorul ne scufundă în metagalaxie
și radiantul estic peste obraz ne trece
cad valuri meteorii în mii de dioceze
în luna cea mai caldă din anul cel mai rece
când se aprinde gheața în inima cometei
și arde-ntreaga brumă a anilor trecuți
rămâne inocența și ea ne va pătrunde
multiplicând fiorul atunci când mă săruți
când plânge simetria cu sevă colinară
și picură pe trepte cu zgomote de bronz
atunci când totul curge și totul se disipă
pleiadele respiră în galben alb și roz
poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Florin I. Cernat. [Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre superlative
- poezii despre sărut
- poezii despre stele căzătoare
- poezii despre roz
- poezii despre plâns
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
- poezii despre inocență
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultimele zile au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.