Toamna
e liniste, n-aud nimic,
decat fosnetul frunzelor,
ecoul surd tipic
zgomotelor ploilor
totul este trist
frunzele ingalbenesc
cu peisajul toamnei
incet, ma obisnuiesc
nici soarele nu se arata
randunelele se duc,
se scutura de-a valma
frunzele de nuc
si bruma s-a lasat
peste lanuri si campii
vara-mbalsamatoare
unde esti? cand o sa vii?
ramurele fara frunze
si uscate doar de vant
fara cuiburi prea stufoase
fara pasari care cant
scriind multe versuri triste
ploaia bate in fereastra
singuratic, melancolic
toamna este a mea mireasa
poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre frunze
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre ploaie
- poezii despre versuri
- poezii despre singurătate
- poezii despre poezie
- poezii despre peisaje
- poezii despre nuntă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.