Mă simt o partitură
Mă simt o partitură
Cu note în culori
Din care vin și fură
Necunoscuți, comori
Că nimeni nu mai vinde
Permise de noroc
Și-n traista cu merinde
Doar lipsuri se mai coc
Că valul se frământă
Și trece nenorocul
Cu bietul om la trântă
Și se închide jocul
De-ar fi doar să dureze
Cic-ar fi spus bătrâna
Când umflă-n metereze
Furtunile, Fortuna
Și lunga acoladă
Lăsând loc la concluzii
Pătrunde în livadă
Un vânt de deziluzii
Presară zorii roșii
Aromele-n fâneață
Și cântă iar cocoșii
O nouă dimineață
Ci iarăși mă împrăștii
Aproape clandestin
Când trag copii cu prăștii
În cioburi de destin
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.