Desăvârșit
te-ai desprins din șirul duratei ce te-a orânduit
cum timpul orânduiește anotimpurile
de pe trupul tău apa își picură lacrima
presărată cu povești din care se ridică noaptea
hălăduind în lumea vezută peste vuietul orizontului
despletit de râuri de stele
dimineața gândurilor mele tace
la rădăcina răsăritului spintecat de raza de lumină
ce se strecoară istovită în alunecarea spre noi
mirată să ne găsească cu alt chip pribeag înșirat
în specii de oameni din care te desprinzi
desăvârșit în pulberea de lut
amestecat cu cântec de greieri
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre râuri
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre noapte
- poezii despre muzică
- poezii despre lut
- poezii despre lumină
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.