Suflet la tavă
Aseară, la un șpriț
Amicul meu și-a pus
Sufletul pe tavă.
Mă uitam, când la el,
Când la suflet...
Sufletul era mare
Dar... gol pe dinăuntru!
Se vedea cu ochiul liber
Interesul care se ascundea
După câteva fire de omenie.
M-am ridicat și-am plecat.
Ajuns acasă, mi-am pus și eu
Sufletul pe tavă.
Ca să vezi și-al meu era,
Tot gol!
L-am întors pe toate fețele,
Dar nimic!
Și mi-am pus întrebarea:
- Ce, Doamne iartă-mă,
Umblăm cu sufletele goale?!
poezie de Stefan Băiatu (17 septembrie 2008)
Adăugat de Stefan Băiatu
Votează! | Copiază!
1 Vedetot Ion [utilizator înregistrat] a spus pe 12 iulie 2013: |
| Bravo, băiatule! Nu ai văzut bine. Sufletul tău nu e gol. E plin cu talent. |