Psalm despre șoim
Ia-ne memoria, scoate-ne ochii chiar
nările și limba freacă-le cu sare
Se duce-ncet prin noi târziul car
și tare dor absentele picioare.
În minte casa Masa lângă pat
Pe masă-așteaptă abia-nceputa pâine
Băiatul s-a întors s-a descălțat
Cu acul din călcâi își scoate-un mărăcine
Băiatul s-a întors din codri din ape
din piatra în fluviu aruncată cândva
Să nu-i așezați palma peste pleoape
Voi spinii noștri alfa și omega
El se va ridica Deja aleargă
Plutește-n jur miros de flori strivite
Un câine e cu el și bolta largă
șoimul memoriei noastre obosite.
poezie clasică de Tadeusz Nowak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păduri
- poezii despre pâine
- poezii despre promisiuni
- poezii despre picioare
- poezii despre ochi
- poezii despre fluvii
- poezii despre flori
- poezii despre dor
- poezii despre câini
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.