Sonet
Încremenind acum în bunul de lut
Ori respirând mireasma veche de fum,
Un cuvânt stingher mi se opuse-n drum
Adulmecând uimit aerul stătut.
Ochiul rămase în cer rotund, pierdut,
Conturul rebel și limpede acum
C-un roi sângeriu în zâmbetu-i postum
Se-ncovrigă zănatic la început.
Sucit în gol, întors într-o spirală
În timp și spațiu pe veci înfășurat,
Sări verbu-mpleticit în sfială,
De glod pătruns și de sens fiind apărat;
Era ceva din spaima infernală
În pasul timid și-n râsul lui blazat!
sonet de Răzvan Ventura
Adăugat de Răzvan Ventura
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre timp
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre spaimă
- poezii despre râs
- poezii despre roșu
- poezii despre ochi
- poezii despre lut
- poezii despre fum
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.