Sonet
Gându-ți mirosea a desen descompus,
Cuvântul tremurase dintr-o mână
Și se târa prăvălit pe o rână
De împăcarea ta trufașă sedus.
Senin dizolvat de-o pată bătrână
Conturu-i tenace rămase nespus,
Culoarea sordidă se scurse în sus,
Din ea un rânjet pe pânză se-ngână.
Privirea în somn se zbate sub pleoape
Prelinsă fugar în jos și afară
Spre cerul din lut ce-i este aproape
Fixând-o pe veci din spaima-i hoinară;
Din glas și din ochi o parte încape
În șoapta-i de lut și-n fapta precară!
sonet de Răzvan Ventura
Adăugat de Răzvan Ventura
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.