Narcis
In ochiul apei ma privesc,
am parul negru si gandesc
ca sunt sublimul pamantesc
din lut regesc.
Ma sorb din ochi si-n mine ard
dorinti ce-apoi timid dispar
pe luciul apei rastignit,
sunt pironit.
poezie de Mara Bartis
Adăugat de Mara Bartis
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre negru, poezii despre lut sau poezii despre apă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.