Fără ghizi
Poeții se nasc în poarta iadului
singuri își găsesc drumul spre soare
singuri se apără cu multe cuvinte
împletind etica din magma imaginației.
Iubesc deopotrivă ce-i putred, ce-i frumos.
Deasupra lor - cerul, sămânță a-njosirii
ascultă o muzică aproape perfectă
în care se sting și inimi și flori.
poezie de Aleksander Nawrocki din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre poezie
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre naștere
- poezii despre muzică
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre imaginație
- poezii despre iad
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.