Cazonă
Iubita mea, e iarnă peste fire -
Dar mult mai multă iarnă-i prin cazărmi
Încerc să te găsesc în amintire
Tu-n clipa asta poate dormi
Se zbate-un vânt turbat, năprasnic
Ce desenează-n geamuri flori de ger
Și peste răcnete de santinele
Parcă miroase-a brad și-a lerui-ler.
Iubita mea, departe ești în iarnă,
Gerul în inimă îmi e statornic domn
Iar trupul chinuit nu poate să adoarmă
Și tremură de dor și de nesomn.
Mă doare amintirea unor vremuri
În care un tot eram, și-apoi,
Îmi amintesc de huruitu-acelor trenuri
Prin care soarta ne-a-mpărțit la doi.
Mi-e atât de dor de tine și de-o vară
De-o pajiște pe care mână-n mână noi,
Fugeam, râzând, prin iarba rară
Gustând aroma dulce-a unei ploi.
Iubita mea, e iarnă peste fire,
Mai multă iarnă-i, însă, prin cazărmi
Și te sărut, zâmbind în amintire
Tu-n clipa asta poate dormi.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.