Margine a uitării
Ești atât de impersonală
în unele nopți
încât mă mir
că nu începi să ningi
mi-e teamă
de ochiul perfect
care vede tot
fără să se vadă pe sine
de pasărea
ce se naște
și moare în zbor
cimitirul
oare nu e o secție
a unui studiou de înregistrări
la care natura ne cheamă
pe rând
să ne șteargă banda memoriei.
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre uitare
- poezii despre păsări
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre naștere
- poezii despre natură
- poezii despre moarte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.