Divanul Singurății (II)
Trupul tău e o vioară
corzii nervilor o-ntind
cânți și totul o să doară
de la lucruri pân-la gând
Corzii nervilor se-ntind
soarta iar te-a pus la colț
alții au primul cuvânt
tu pe ultimu-l suporți
Soarta iar te-a pus la colț
cânți și totul o să doară
îți furi anii ca un hoț
trupule spartă vioară
Corzii nervilor te-ntind
ai muri dar ieși din rând
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (18 februarie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vioară, poezii despre timp, poezii despre muzică, poezii despre moarte, poezii despre gânduri sau poezii despre cuvinte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.